Mândria este un păcat capital. Mândria distruge frumusețea dumnezeirii și a făcut-o chiar înainte de a fi noi creați, în Cer. Diavolul a fost un Înger plin de trufie. Căderea lui a avut rădăcina în mândrie.
Mândria înseamnă acel sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii. Înseamnă să dorești a lua locul lui Dumnezeu. Să te crezi Dumnezeu peste sinele tău. David se roagă și cere lui Dumnezeu, să îl păzească de mândrie. ( PS. 19:13)
Unde și cum începe mândria? Mult timp am căutat să înțeleg asta.
Când Dumnezeu ne-a creat, fiecăruia ne-a dat chip, frumusețe, particularități unice și o măsură de credință. Adică o posibilitate anume, ca El prin Duhul Său să poată fi purtat de fiecare pe Pământ și arătat lumii. Măsura asta e unică pentru fiecare om ca și ADN-ul lui. Dacă Îl trăiești pe Dumnezeu după această măsură, El se va releva în tine lumii exact pentru cum ai fost gândit și creat. (Romani 12:3) Dacă însă, nu trăiești potrivit cu măsura asta ci îți făurești o măsură proprie, exagerată, ai căzut în mândrie.
Măsura ta de credință e unică. Și ce e grozav e că ea îți este dată spre folosul altora. (1 Corinteni 12:7). Dacă depășești această măsură cazi în mândrie. Dacă o neglijezi, cazi în nebăgare de seamă a darului tău, refuzând să îl oglindești pe Tata.
Un producător de ulei, ambalează uleiul în diferite sticle, mai mari sau mai mici. Fiecare sticlă are capacitatea și modelul dat de fabricant. Cert e că nicio sticlă nu se poate lăuda că are mai mult ulei decât chiar are. Și nici nu poate pretinde că are mai puțin. Uleiul e esențial, nu sticla sau ambalajul. Uleiul e de folos în bucătărie, la bunătăți. Uleiul dă valoare. Sticlele doar îl poartă la capacitatea fiecăreia.
Dumnezeu ne-a dat o măsură de credință. Să avem simțiri cumpătate potrivit cu ea. Mândria este depășirea măsurii de credință și însușirea meritelor “uleiului” din noi. Mândria este recunoscută ușor fiindcă nu mai are mireasmă de Dumnezeu ci doar de Sine. Duhul Lui, ” ulei” pur și bogat stă gata să ne umple după măsură. Stă gata să Îl arate pe Tatăl nostru Pământului. Stă gata să coboare o bucată de Cer, după exact forma și mărimea măsurii noastre.
Mă rog Împăratului, ca și David, păzește pe robul Tău de mândrie! Dar, ajută-mi să oglindesc Cerul în felul meu dat de Tine!