Daniel 3 : 21-25
Cei trei tineri plini de încredere sunt legați ! Cu hainele și lucrurile lor. Bine de tot ! Fedeleș, să nu poată scăpa. Apoi sunt aruncați în MIJLOCUL cuptorului , încins de șapte ori mai tare decât era de obicei. Așa că, au CĂZUT LEGAȚI ÎN MIJLOCUL CUPTORULUI APRINS ! ( v. 23)
Și ce poți face legat, în foc, căzut ? Te-ai aștepta să-i vezi că plâng disperați. Sau urlă de durere și regret. Sau în urma credinței lor, să fie scoși urgent afară din cuptor, de Dumnezeu. Dumnezeu însă are soluții nepământene !
Mai întâi, devin slobozi ! Liberi de tot ce îi lega. Da, în mijlocul focului ! Ba mai mult, sunt nevătămați ! Focul nu îi poate atinge. Și mai mult, umblă liberi în mijlocul focului ! Nu stau jos să-și plângă de milă. Nu stau jos să se vaiete sau să cerșească îndurare. Însă încununarea abia acum urmează : umblă nestingheriți prin foc dar nu singuri ! Ci cu Dumnezeu ! Altfel n-ar ști să umble în vâlvătaie așa mare ! Dumnezeu e cu ei ! Umblă, vorbește și trăiește cu ei, în mijlocul unui foc destinat să-i ucidă !
Ce vrea dușmanul de la mine ? Dar și de la tine?
- Să fiu legată, bine de tot. Fedeleș ! Problemele, grijile, poverile mele sunt legături alese cu grijă de dușman. Și le leagă strâns. Atât de strâns, că adesea îi simt respirația plină de ură, chiar lângă mine. Și bucuria lui profană.
- Încălzește ” focul ” ! Știi cât de tare ? De șapte ori mai tare ! Șapte e cifra superlativului, asta îmi spune că o face la limită ! Încălzește la maxim ” cuptor ” destinat să-mi ucidă credința.
- Și legată, mă aruncă ! Chiar în mijloc ! Nu se văd decât flăcări și foc. Și teamă adâncă. Da, adesea mi-e teamă…
- Însă el, dușmanul nu știe că Tata-i pe-aproape ! Coboară în ” foc ” lângă mine. Mă eliberează și devin nevătămată. Chiar de e ” foc “, nici miros de fum nu se prinde de noi. Eu umblu cu Tata ! Și miroase a Cer și a libertate! Da chiar în mijloc de ” cuptor !”
Mi-e bine să știu că nu-s singură ! Și ție la fel ! Umblăm slobozi, umblăm liniștiți, umblăm fericiți cu Tata de mână ! Nu ne pasă de ” focuri ” destinate să ne ucidă ! Doar dușmanul privește spre ” cuptor ” și scrâșnește din dinți… când ne vede umblând , liberi, în mijloc de ” foc” cu Cerul alături !
Pentru un timp…
Carmen Motora
