“… cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii ; aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc … “
Cât timp zboară la înălțime, vulturii sunt puternici. Ei văd imaginea de ansamblu. Ei respiră cerul destinat lor. Au fost creați să zboare cât mai sus, în văzduh. Jos, puterea le scade. Devin slabi și ușor de învins. Prădătorii, jos îi pot lesne ataca. Sus e lumea lor. Cu cât sunt mai sus, cu atât sunt mai liberi. Cu cât sunt mai aproape de cer, cu atât sunt mai departe de pământ….
Noi am fost destinați cerului. Numai țintind sus, cât mai aproape de cer și mai deasupra pământescului, vom respira aerul ce ne-a fost destinat. Lumea nu ne e prielnică, pentru că lutul are în el mereu, un dor năvalnic de cer, de azur, de curcubee atinse. Numai așa vom putea fi puternici.
” Zburând ” zilnic cât mai sus, vom avea privirea de ansamblu a vieții. Numai așa putem vedea și Mâna Lui care ține tot. Mâna Lui care ne ține și zborul. Jos suntem pradă ușoară. Jos suntem nefericiți simțind lumea. Cerul ne cheamă mereu. Aripile ni se deschis larg sus de tot, și putem zbura deasupra prădătorilor. Așa doar, putem umbla și nu ostenim. Putem alerga fără să obosim. Sus ne e menirea. Sus vedem ușor Cerul. De sus, auzim mai repede graiul îngerilor și șoapta Lui. Sus e Lumina care ne e povață.
Când ” zbor ” sus de tot, pământul e tot mai mic, și Cerul îmi e vocea. Când ” zbor” aproape de Cer, știu că orice ar fi, eu pot vedea Mâna Lui și îmi e de-ajuns !
Carmen Motora
Sursa foto: https://animale.club/pasari/vultur-plesuv-haliaeetus-leucocephalus/
