David, păstorașul bălai cu față frumoasă este uns împărat ! Un păstoraș mirosind a oi și chiar a leu. Primește promisiune din Cer că va deveni împărat peste Israel. La timpul lui Dumnezeu.
Timpul lui David era altul poate în mintea lui de oier. Chemat să cânte din harpă lui Saul, David se întreabă dacă nu cumva începe timpul lui… Dar este doar un anonim pentru Saul. Pentru toți. Promisiunea mai are de așteptat.
Luptă și învinge un Goliat înfricoșător ! David poate se gândește că măcar acum începe timpul lui. Promisiunea lui Dumnezeu. Însă și acum tot anonim rămâne.
Strigătul femeilor, lauda lor pentru vitejia sa, îl scoate din anonimat. Saul îl ia în colimatorul lui demonic. Abia acum începe timpul lui David. David păstorașul nu știe dar timpul lui, cam 15 ani, e plin de luptă, fugă de dușman, trădări, lacrimi, așteptări, pitiri în peșteri, înfrângeri, rugăciuni fierbinți !
După 15 ani, David ajunge împărat ! Acum spune Dumnezeu că e timpul Lui și al lui David ! Călit bine, frumos la chip dar și la suflet, bălai și viteaz, este așezat pe tron. Ai crede că luptele se sfârșesc. Dar, ele continuă pentru David.
Dumnezeu are căile Lui. Nu numai timpul Lui. Dumnezeu are timpul Lui pentru mine. Promisiunile Sale mă scot din anonimat, din lupte și lacrimi, biruitoare ! Promisiunile Lui au miros de lupte și biruință ! Timpul meu e altul. Aș vrea să socotesc clipele cu măsuri omenești. Dar Tata are timpul Lui socotit în ticăituri de Cer.
Căile Lui sunt surprinzătoare pentru mine. Miros a minuni și mă înmiresmează cu miros de îngeri buluc. Dumnezeu are timpul Lui. Bine ticluit. Anume așezat. Ca să ne fie numai bine ! Așa că ce dacă încă mirosim a ‘ oițe ‘ ? Va veni și ziua când Împărăția ne va fi mireasmă !
Carmen Motora, autor
