Genesa 39 : 21 – ” Domnul a fost cu Iosif , și Și-a întins bunătatea peste el …”
Iosif suferă prea mult. Este curat la suflet. Neprihănit și credincios. Țintă sigură… așa credea diavolul.
Ispitit, dar nu biruit. Aruncat în temniță doar pentru că o femeie minte și-l acuză. Nevinovat.
Iosif suferă. Pierde tot. Ajunge în temniță ca un rebut…
Tocmai de aceea, Dumnezeu știe că acum Iosif are nevoie de El. Și este cu Iosif, cum fusese și până acum. Însă Dumnezeu mai știe că acum Iosif are nevoie de mai mult. De aceea, Își Întinde bunătatea peste el. Înfășurat ca un cocon. Bine păzit. De bunătatea lui Dumnezeu. Și Iosif capătă trecere. I se deschid uși. Este văzut ca binecuvântare. Doar este acoperit de bunătatea Împăratului! Și nu se teme. Crede în El !
Sunt crize în viață, încercări, când Dumnezeu știe că nu-i suficient să fie cu mine. El știe că uneori ” temnițele” sunt grele. Și sufăr. Prea greu. Prea pe nedrept. Prea ușor condamnată. Tocmai de aceea, Își întinde bunătatea peste mine. El știe că am nevoie de mai mult. Și mă acoperă cu totul în bunătate. Tot ce văd e bunătate. Tot ce respir. Și când mă trezesc și când mă culc. De aceea, nicio ” temniță” nu-i urâtă. Și nici grea. Capăt trecere. Sunt binecuvântată. Și mai mult, nu mai sufăr. Și cred în Tatăl meu.
Tu știi că uneori ai nevoie să fii acoperit de bunătate ? De bunătatea lui Tata ? Ca un cocon, ce țese înăuntru un fluture colorat dornic de văzduhuri și de cer ?
Carmen Motora
