Ce e suspinul? Acea respirație fără vorbe, adâncă, dureroasă, apăsată de răni ale sufletului, sonoră, legănând dureri. Suspinul nu e nici cuvânt, nici strigăt, nici articulare de durere. Este doar un sughiț printre lacrimi amare, un oftat în plâns, vărsat în taină. Suspinurile nu se aud în vuietul mulțimii. Nu se bagă în seamă. Ele răsună doar într-o liniște desăvârșită.
David suspină. Om mare, împărat, bărbat puternic, oier priceput, rege călit în lupte și trădări, recunoaște că suspină. Nu că ar fi slab. Nu că ar căuta ecou în om.
David se roagă simplu “- Ascultă suspinurile mele!”
Dumnezeul, cel puternic peste vremi, peste trăirile lui David, peste îngenunchieri, peste lupte de-a valma, peste nopți nedormite și cântece din harpă, peste oi și miei, peste copii și sfetnici, peste călăuziri, mai poate face ceva pentru el. Să asculte suspinurile lui!
Dumnezeu face liniște în Cer! Oprește forfota! Face semn îngerilor să stea în așteptare! Dumnezeu vrea să audă suspinurile lui David! Plânsul lui cu sughițuri, zguduie Împărăția!
Dumnezeu ascultă oftaturile pline de durere ce povestesc ca o doină veche, inima lui David sătulă de prea mult pământesc.
Dumnezeu ascultă. Fiecare suspin al lui David îl ochește în inimă. Fiecare oftat pune îngerii pe gânduri. Fiecare suflare doinește de dor după Dumnezeu.
Dumnezeu ascultă! Suspinurile lui David fac vâlvă apoi în Cerul tot! Dumnezeu răspunde. În felul Lui! Suspinurile lui David sunt cunoscute bine în Cer. Dar și în iad. Ele devin luptă deschisă între Împărat și demoni!
Suspini? Plânsul tău cu oftaturi mai răsună ușurel, unduind durerea în Sus? Dumnezeu face tăcere în Cer când din cămăruța ta, se înalță suspinul. El străpunge Împărăția!
Nu înceta să suspini. Nu te opri din oftat. Lasă inima ta să plângă până nu mai poți! Dumnezeu ascultă! Dumnezeu răspunde! Dumnezeu dă sfoară în Țară pentru cel mai neînsemnat suspin al tău! Pentru El e cântec de luptă și de biruință!
Ps. 5:1
