M-am închis în liniștea mare a inimii mele și m-am întrebat : Ce e femeia ?
Femeia este cel mai mare și minunat paradox de pe pământ.
Femeia e atât de complicată că nici ea nu se poate înțelege uneori, și totuși atât de simplă, încât și banalul fir de iarbă pentru ea, e un har.
Femeia este prima care a pășit pe tărâmul păcatului în neascultarea ei și tot ea e prima care a simțit Cerul renăscând pe pământ, când Copilul a lovit pântecul ei cu picioarele…
Ea râde atunci când inima ei plânge, și plânge atunci când alții râd…
Femeia este calmul pajiștii întinse sub soarele de toamnă, și tot ea e freamătul furtunii când e vorba de comorile ei…
Ea nu încetează să lupte pentru cei ai ei, și totuși pentru ce e al ei, renunță imediat dacă e nevoie…
Pentru ea timpul contează enorm când vine vorba să muncească și să realizeze și totuși timpul e o nimica toată pentru ea veghind la căpătâiul copiilor ei…
Ea cunoaște cel mai bine ce e în inima celorlalți , și totuși nimeni nu poate ști ce e în inima ei…
Femeia pune mare valoare pe detalii, și totuși lucrurile mari devin mici când e vorba să renunțe…
Femeia știe să lupte și să uite și totuși nu e învinsă și nici uitată…
Femeia poate face poduri peste prăpăstii ale sufletului, și totuși nu poate păși peste jigniri decât lăcrimând…
Femeia a fost luată din coasta bărbatului ca să nu fie uitată și să fie prețuită, și totuși ea se lasă uitată în fața iubirii…
Femeia a fost aleasă de Dumnezeu să fie un paradox pentru pământ, o enigmă pentru omenesc, dar nu și pentru cer…
Femeia a fost și este pământ și Cer amestecate, lucrate cu măiestrie de un Creator înțelept !
Carmen Motora, autor
