” Când veți auzi de războaie și vești de războaie, să nu vă spăimântați, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple.” ( Marcu 13:7)
Ucenicii L-au tras deoparte pe Isus. Erau bulversați de ce auziseră. Tocmai le spusese că nu va rămânea piatră pe piatră din Templu. Întrebarea mare a lor era CÂND și CUM se va întâmpla.
Întrebarea lor iscoditoare nu era bună. De aceea Isus le răspunde : ” Băgați de seamă să nu vă înșele cineva.” Când te întrebi când sau cum vor avea loc lucrurile, poți fi ușor păcălit. Isus știe că ei nu au nevoie de aceste răspunsuri pentru liniștea lor. Altceva trebuie să audă inima lor.” Când veți auzi de războaie și vești de războaie, să nu vă spăimântați, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple.”
Isus le spune să nu se înspăimânte. Asta e prima reacție a omului la vești de război. Inima sare din piept și tremură plină de teamă. Isus le spune că aceste lucruri trebuie să se întâmple. Ele sunt îngăduite de Dumnezeu. Dumnezeu nu a pierdut frâiele lumii. Nu a pierdut controlul Universului! Inima se înspăimântă de frica asta : Dumnezeu a abandonat lumea! Isus ne amintește că Dumnezeu deține controlul, calculează și îngăduie cu precizie fiecare lucru din Univers.
Isus spune că despre ziua aceea sau despre ceasul acela, nu știe nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. (13:32). Dacă doar Tata știe, calculele nu-și au rostul. Nici previziunile. Nici aproximările. Surpriza asta e făcută de Dumnezeu și numai de El.
Să băgăm de seamă, să nu fim înșelați. Isus pare să ne lase și mai nedumeriți : El nu ne spune CÂND va avea loc acea zi, iar când vom auzi de războaie sau vesti de războaie, să rămânem încredințați că lucrurile trebuie să fie așa.
Atunci ce putem face? Ce să facem Isus? Isus are un răspuns clar, curat, bun și liniștitor: luați seama, vegheați și rugați-vă! (13:33). Nu ne spune Isus să fugim sau să deznădăjduim, nici să ne facem provizii de teama războiului, nici să ne plângem fără soluții. Toate se întâmplă doar cu aprobare de Sus. Dumnezeu e în control.
Să nu ne înspăimântăm. Să veghem și să ne rugăm. Să fim atenți la ce avem, la ce suntem, la ce dorim. Să vorbim cu Dumnezeu. Cămăruța noastră este singurul refugiu când auzim de războaie. Iar Tata este Singurul care ȘTIE când și cum trebuie să decurgă lucrurile. Și războaiele.
Dumnezeu nu a pierdut lumea din Mâinile Lui! Să ne liniștim inimile și să ne bucurăm că putem vorbi cu Împăratul Universului. El asta așteaptă. El se ocupă de războaiele lumii dar are timp și Își dorește să vorbească cu noi!
