Marea Roșie ca și râul Iordan erau situații de neimaginat pentru israeliți. Fără ieșire. Fără soluții omenești. Fără vreo noimă. Fără vreun efort sau vreun gând,ca răspuns. Ele au fost și au rămas pentru popor doar coborârea Cerului și împroșcarea dușmanului cu uluire și biruință!
Dumnezeu, Tatăl nostru, vrea să nu uităm. Situațiile imposibile devin specialitatea Lui. Trăirile fără nicio soluție devin lucrătură de îngeri.
Stânca, ascuțită, colțuroasă, tare, ce ne rănește e prefăcută în iaz. În lac liniștit, străveziu, ușurel de trecut. Cremenea, acea rocă ce produce scântei, când e lovită de un obiect de oțel, e schimbată în izvor de apă, rece, îndestulătoare, ce ne satură în loc să ne ardă cu foc. Stânca și cremenea devin iazuri întinse și izvoare de apă bună, când Dumnezeu coboară cu toată puterea Lui, să ne vină în ajutor.
Ai în fața ta “stânci” ce rănesc, colțuroase? De netrecut? Întâlnești “cremene” peste tot, gata să te distrugă? Să îți “ardă” ființa?
Fii liniștit! Dumnezeu cu Cerul Lui tot, cu mulțimea de îngeri, așteaptă chemarea ta, să intervină! Așteaptă suspinul din odăița ta să preschimbe stânci, cremene, în locuri liniștite, netulburate, de viață și bucurie!
Ți se va duce vestea, întocmai ca la Marea Roșie și la Iordan, cât de ajutat ai fost! Cât de binecuvântat ești!
Se va auzi peste tot ce mare Dumnezeu ai!
Ps. 114
