Psalmul 62 :2
Pentru David, Dumnezeu era turn de scăpare.
Mult timp nu am înțeles această metaforă, decât ca loc de refugiu din calea dușmanilor. Și așa este. Un turn, are formă cilindrică sau conică, fără colțuri, fără relief-uri, ceea ce îl face imposibil de escaladat de dușmani.
Recent, am vizitat un turn. Am urcat sus de tot. Avea sus, patru ferestre să poți vedea imaginea din toate punctele cardinale. Atunci am înțeles mai bine ce spunea David. De sus, poți vedea imaginea de ansamblu. Toată. Întreagă. Exact așa cum e. De jos nu poți asta. Dar mai este ceva. De sus, nu mai vezi oamenii, decât foarte mici. Și nu îi mai auzi. Vezi doar imaginea.
David fusese urmărit, urât, lovit de oameni. Dar și de fiul său. Altădată până și cei 600 de oameni ai săi, ultimii care mai credeau în el, s-au răsculat împotriva lui. Ba chiar au vrut să-l omoare. David era lovit greu. Mai mult în suflet decât în trup… Inima îi plângea mai tare ca ochii… David avea multe ” de ce-uri ? ” la care nu avea răspuns. Dar el știa că în Dumnezeu, turnul lui de scăpare, toate loviturile oamenilor se pierd, vorbele lor nu se mai aud, și vede doar imaginea întreagă, prin ochii Lui. El știa că în turn e mai aproape de cer. Și aerul e mai curat și senin.
Uneori avem multe ” de ce-uri ? “. Ca ființe raționale, și eu așa sunt, vrem răspunsuri, vrem să înțelegem.
Și Dumnezeu răspunde. El mi-a răspuns. Mă urc în turnul meu de scăpare. Și văd imaginea toată. Frumoasă ! Minunată ! O splendoare ! Oamenii devin mici, când lovesc. Dar, mai ales…. respir aer de Cer !
” El este turnul meu de scăpare…”
carmen motora
