Exod 29 : 45,46
Acasă e locul unde, fiecare cotlon e plin de frământările mele. De zbateri abandonate. Acasă e locul unde sunt închise lacrimile mele. Și ale tale. De durere, eșec, regret, ambiție, orgoliu ori bucurie. Aici, te poți odihni. Și mă pot odihni. Las jos armele de apărare și de atac. Aici nu mai trebuie să lupt. Sau să demonstrez ceva. Sau să concurez. Acasă…trăiesc ! Competiția încetează, măștile cad și viața țopăie.
Acasă atât armele cât și scuturile cad. Lumea mă învață să lupt, să atac, să mă apăr pentru a răzbi. Aici însă, învăț doar să trăiesc. Și o fac bine. Trăiesc și respir libertate. Armonie. Tihnă. Bucurie. Fără teamă. Fără zvârcoliri a dovedi ceva.
Când Dumnezeu îmi spune : ” Eu voi locui în mijlocul lor…” asta vrea a spune.
El Își dorește să mă știe așa. Să mă vadă țopăind fericită. Acasă… Să trăiască cu mine alături. Și cu tine ! Zi de zi. Orice ar fi. Locuim împreună.
Și El mi-e ” acasă ” !
Poate fi bucurie mai mare ?
Poate fi tihnă mai adâncă ?
Și nu Se oprește aici !
” Ei vor cunoaște că Eu sunt Dumnezeul lor, care i-am scos din țara Egiptului…”
Eu ” cunosc ” când Tata e acasă ! Simt ! Și văd !
Tata e acasă ! Tata cu puterea Lui mare. Acel Tată care a scos un popor din Egipt DOAR prin minuni ! Minuni grozav de mari. Mari de tot !
El așa vrea să Îl știu !
Ca pe Tata de acasă ! Și nu orice tată ! Ci Cel mai puternic Tată din Univers !
Ce bine e ” acasă ” !
Tu simți asta ?
Carmen Motora
