Sprijinul vine de la Domnul – Exod 14:1-4

by Carmen Motora
0 comment

Moise se temea. Se scuza. Justifica. Încerca să fugă de… Dumnezeu. De răspundere. Laș. Singurul lucru pe care se sprijinea era Dumnezeu și… toiagul său. Dumnezeu era toiagul lui ! Știa asta Dumnezeu ? Știa ! Moise însă, nu știa prea bine.

” Ce ai în mână ? ” l-a întrebat Dumnezeu. ” Un toiag. ” a răspuns Moise cam sec. Un sprijin pentru picioarele lui obosite. Un ajutor să nu cadă. Un lemn noduros. Bătrân ca și el.
Moise știa asta. Un toiag e bun. Și necesar.
Dumnezeu însă, vroia să-i arate mai mult. Toiagul lui, era mai mult. Și Moise nu știa.
” Aruncă-l la pământ ! ” a poruncit Dumnezeu. ” Renunță la sprijin ! ” Și toiagul s-a făcut șarpe !
Moise a fugit. Laș până în măduva oaselor. Fără toiag… fără sprijin.
” Apucă-l de coadă ! ” i-a strigat Dumnezeu. Inima îi stătea să se spargă…dar a întins mâna și l-a apucat. Și el a fost iar toiag !
Moise a înțeles. Dumnezeu era toiagul lui. Alinare. Mângâiere. Sprijin. Ajutor. Însă acum știa că e și puterea de a apuca orice șarpe de coadă. Autoritatea Lui e în mâinile sale. Ea transformă un șarpe într-un băț noduros. Doar să întindă mâna și să-l apuce ! Acum Moise știa ce are în mână !

Și mie mi-e teamă adesea. Și teama mă face să fug. Lașă. Fugind mai bine decât să văd ce am în mâinile mele. Ce am în mine.
Când Tu m-ai întrebat azi ” Ce ai în mână ? “, am înțeles. Acum știu ca și Moise ce am în mâini.
Tu ești toiagul care mi-e sprijin. Și mereu mi-ai fost. Alinare. Mângâiere. Și alin. Dar astăzi m-ai întrebat dacă știu puterea ce o am. De la Tine. Puterea să întind mâna și să apuc șerpii înfocați. Să-i transform în toiege.
Și nu mai fug. Numai lașii fug. Și șerpii !

Tu știi ce ai în mâna ta ? Ce ai în viața ta ?
Ai doar un toiag noduros și bătrân în care te sprijinești adesea când plângi, sau ai un toiag ce îți dă putere peste ” șerpi și scorpii ” ?

Carmen Motora

Related Posts

Leave a Comment