Vorbea-ntr-o zi un spic de grâu cu Creatorul sau: "De ce ma legi, Parinte, atât de strâns în snopul Tau? Ma doare… Mai slabeste funia cu care ma-nfasori, Ca nu-i niciun pericol între spicele-surori …" Dar, Lucratorul cel Divin mai aprig le unea. Si fir cu fir si snop cu snop, într-una aduna. Cuprins de Gândul Sau ceresc, o clipa se opri… Privind la spicul îndraznet, cu dragoste-i sopti: "De-acolo, din îndepartari, de unde te-am cules, Din lanu-amestecat cu maracini, Eu te-am ales… Când te-am cuprins cu Mâna Mea, toti spinii M-au strapuns… Tu erai mic, plapând si slab… si-n snop, cu grija Te-am ascuns.De-ai fi cazut prin vai adânci, prin miristea straina, Te-ar fi rapit în zori de zi vreo pasare haina. Si n-ai mai fi gasit odihna-n snopul leganat Cu-atâta dor, cu-atâta drag, la Piept de Împarat. De-aceea, strâng în jurul tau o funie de Har: Sa nu te pierzi de fratii tai pe drumul spre Grânar. Mai e putin… Doar câtiva snopi mai am de adunat. Si-apoi, vei fi de legaturi si tu eliberat." Iar spicul, ascultând uimit pe Blândul Creator, Zari în Palma Lui Preasfânta rana spinilor… Si, suspinând, striga: "Parinte…! Cuprinde-ma mai tare! Sa nu ma lasi… Sa nu Te las, nici când unirea doare…!Dialog cu CreatorulAutor: Mihaela Manescu Voce: Motora Marius NicolaeBotosani 2019
Publicată de Motora Marius Nicolae pe Duminică, 29 decembrie 2019
previous post