Fapt. Ap. 27 : 9-15
Nu au ascultat vorbele Lui. Dumnezeu le vorbea.
Nu vroiau a rămâne la acel liman. Nu era bun de iernat…
Începuse să sufle un vânt ușor de miazăzi.
Și ce e mai rău, se credeau stăpâni … pe țintă ! Ținta lor era, un liman blând, ușor de iernat, cald, comod. Ușor de trăit ! Plăcut!
Rezultatul ? Un vânt furtunos ! Puternic și mare ! Furtună ! Soarele și luna nu se mai văd, multe zile. ” Furtuna era așa de puternică, încât la urmă pierdusem ORICE nădejde de scăpare ! ” Patrusprezece zile. Ajunși la limită. La capătul răbdării. Împinși de valuri. Purtați de furtună. Fără țintă…deși fuseseră stăpâni pe ea. Nevoiți să arunce tot din corabie. Până și grâul !
Izbăvirea a venit. De la Dumnezeu ! Condiția Lui era simplă. Să dea peste un ostrov !
Neascultarea ! Fuga de limanuri grele de iernat ! Un vânt ușor de miazăzi ! S-au crezut stăpâni pe țintă ! Ținta lor ! Patru pași spre furtună. Din ce în ce mai aproape de ea.
Aceeași pași urmați de mine. Și de tine. Adeseori. Fără teamă. Fără ascultare.
Cu teamă doar de limanurile grele de iernat. De trăirile aspre. De încercările cu vânt încetișor de miazăzi. Da. Și călcând hoatărât fiind stăpâni pe țintă. Pe ținta noastră. Nu a Lui pentru noi.
Rezultatul ? Același ! Furtună ! Pagube ! Risipă ! Lipsuri ! Grâu aruncat în mare !
Un singur lucru ne liniștește ! Și Pavel ține să ni-l amintească : “… oamenilor, liniștiți-vă, căci am încredere în Dumnezeu… DAR trebuie să dăm peste un ostrov ! “
Și Singurul ostrov ne ești Tu ! Tu îmi ești !
Totdeauna ! Același bun și minunat ostrov ! Unde mă pot odihni !
Carmen Motora
