1 Samuel 9 – Ascensiunea lui Saul începe cu o… pierdere. Pierduse caprele tatălui său. Și ca orice pierdere cere căutare. Asiduuă. Grea. Ce necesită timp, efort, griji, daruri.
Saul caută niște capre încăpățânate și rătăcite. Dumnezeu vrea pentru el, împărăție.
Saul vede pierderea, Dumnezeu vede câștigul.
Saul se zbate să le găsească și trăiește fără să vadă biruința. Dumnezeu îi iese în întâmpinare cu împărăția, fără zbateri.
Din una din cele mai mici seminții, din cea mai mică și neînsemnată familie, Saul se vede doar un căutător de capre. Dumnezeu îl vede mare, mare de tot, împărat cu totul.
Și eu prea adesea ca și tine mă pierd în acele căutări de ” capre”. Lucruri de jos, cerșetoare de timp. De efort și daruri jertfite prea repede și prea ieftin. Mă văd jos, din cea din urmă familie sau seminție , doar o căutătoare de ” capre” încăpățânate și de negăsit ! Tata însă îmi iese în întâmpinare : și abia duce Împărăția pentru mine ! Toată ! Frumoasă de tot ! Mare de te pierzi și uiți chiar și de cele mai încăpățânate ” capre “.
Urcarea mea ca și a ta, începe, doar atunci când Tata ne iese în întâmpinare !
Suntem fii de Împărat ! Iar Tata îmi zâmbește frumos șoptindu-mi ” – Și ” caprele ” tale s-au găsit ! “
