Unii vor râde ironic la postarea mea de azi. Dar nu pentru ei este, ci pentru aceia care vor să învețe, toată viața, câte ceva.
De o viață întreagă am locuit la bloc și sunt o necunoscătoare în ale grădinăritului. De 4 ani însă, învăț. Fiecare lucru îmi este pildă și asta mă bucură. Așa că sunt recunoscătoare lui Dumnezeu!
Azi, la vremea sapei în mână, la cartofi, am învățat încă ceva. Unele buruieni încăpățânate erau buluc pe lângă cartofi dar mirare pentru mine a fost că ele s-au înălțat mai tare decât ei. Deasupra lor. Au crescut mai repede și mai înfocat.
De ce m-am întrebat?
Buruienile nu caută rodul, ci locul! Pe ele nu le interesează să aducă folos ci doar să dea năvală să ocupe teren. Creșterea lor nu e calculată din cauza asta. Cresc… ca buruiana! 
Dar bietele de ele, uită un lucru: sapa stăpânului le curmă avântul! Asta e treaba lui, nu a cartofilor!
Unii oameni își știu locul și rostul. Cresc încetișor, cu gândul la roadă îndestulătoare, pentru Stăpân. Însă alții, se bulucesc, dând din coate, crescând ca din apă, invadând totul în jur. Pe aceștia nu îi interesează roada, ci locul întâi, să fie văzuți, auziți…
Sapa Stăpânului nostru face curat totdeauna! Curățirea Lui înlesnește rodirea. Iar roada bună Îl bucură!
Cine este sfânt, să se sfințească și mai departe! Doamne, fă-ne oameni înțelepți, care cresc și aduc rod bogat, mirosind a Împărăție!
