Un înșelător. Și mincinos. Un om ce lupta cu oamenii. Și cu Dumnezeu. Ca să câștige… binecuvântare. Cu orice preț. Iacov a luptat încă din pântecele mamei lui pentru asta. L-a ținut, la naștere, pe fratele său geamăn de călcâi. Ar fi vrut încă de atunci să îi fure dreptul de întâi născut. Pentru el, acest drept, însemna tot. Binecuvântarea lui Dumnezeu era țintă.
Îl iubea pe Dumnezeu… în felul lui. Dar știa că trebuie să lupte. Pentru binecuvântare. Să premediteze. Să înșele. Așa că ademenește cu o ciorbă de linte. Și câștigă. Dreptul de întâi născut mult dorit. Dar e prea puțin. Mereu vrea mai mult din binecuvântare. Dumnezeu știe. El vede.
Continuă să înșele. Pe tatăl său, pe mama sa, pe fratele lui. Fură din nou. Și înșeală. Fură binecuvântarea tatălui lui. Binecuvântarea lui Dumnezeu. Indiferent de preț. Luptă cu toți… pentru el.
Dumnezeu însă vede. Și știe tot. Știe că Iacov are nevoie de o lecție. Și la rândul său, este înșelat de Laban. Simte și el gustul amar al înșelării. Plata pentru asta. În ani de muncă.
Și totuși…continuă să înșele. Face averi și bogății. Uită însă ceva. Dumnezeu vede. Știe.
Pentru binecuvântare se luptă nu numai cu oameni ci și cu Dumnezeu. Se crede tare. Puternic. Să capete binecuvântare. Și capătă. Dar totuși șchioapătă. Pentru totdeauna. Nu mai merge drept. Dumnezeu vede.
Il iubește pe Dumnezeu, în felul lui. Zidește altare. I se închină. Și totuși e un înșelător. Crede mereu că binecuvântarea Lui pentru el, depinde de el. De lupta sa. Însă… Dumnezeu vede. Și știe.
Ca să-l învețe , Dumnezeu are lecție grea pentru el.
Este înșelat. Mințit. De copiii săi. I se trimite haina mânjită de sânge a lui Iosif. Este mințit că a murit. Inima îi este frântă. Acum simte durerea în toată ființa lui. Și trăiește cu durerea asta aproape douăzeci și trei de ani. Ca să afle că a fost mințit. Înșelat. Acum știe că Dumnezeu l-a lovit. E binecuvântat și șchioapătă. E binecuvântat și lovit.
Știe de ce. De aceea, când îl întâlnește pe Iosif, spune :” Acum pot să mor, fiindcă ți-am văzut fața și tu tot mai trăiești. ” Învățase că Dumnezeu vede și știe…
Îl iubesc pe Dumnezeu. Binecuvântarea Lui îmbogățește și păzește. Dar ea nu îmi e dată prin lupta mea. Ci a Lui ! Purtată la cruce. Nu o capăt prin înșelăciune. Nici prin minciună. Nici o binecuvântare nu se capătă așa. Cât de mică. Ci în adevăr. Și dreptate. Azi hotărăsc să nu șchiopătez, ci să merg drept. Tu ?
Carmen Motora
