Iov 33 : 23-33 / Iov 19 : 25-27
Era cel mai tânăr. Așteptase până la urmă să vorbească. Elihu îl condamnă ușor. Îl învinuiește. Răsucește cuțitul în rană, mai mult ca cei trei. Se crede înțelept. Și drept. Mai drept decât Iov. Se baza pe ce crede. Și ce credea el ? Cum că e posibil să se găsească prin cer, cumva, un înger mijlocitor… pentru bietul Iov. Un înger printre miile de îngeri. El ar putea să îl lumineze. Să-i arate calea… Doar așa, zicea el, ar putea ajunge la Dumnezeu. Atunci și numai atunci, Dumnezeu l-ar ierta. L-ar izbăvi. L-ar cruța. Și răscumpăra. Ba chiar, continua să spună, carnea s-ar face mai fragedă ca în copilărie.
Doar dacă, s-ar găsi un astfel de înger mijlocitor… Credința lui Elihu…
Dar a lui Iov ? Puternicul Iov odată ? Lovitul Iov ? Pentru el nu contau îngerii. Mijlocitori sau nu. Nici suferința. Nici lipsa. Nici durerile trupului și nici chiar blestemele nevestei lui. Nici viața însăși. Ci doar Răscumpărătorul ! Dorința să-L vadă ! Față în față ! Odată ! Ar da tot pentru asta ! ” Chiar dacă mi se va nimici pielea, și chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuși pe Dumnezeu ! …ochii mei Îl vor vedea…. Sufletul meu tânjește de dorul acesta…”
Iov nu căuta îngerii, cerul ci doar pe Împărat. Ardea pe dinăuntru să Îl vadă și să stea de vorbă cu El. Asta credea Iov. Și știa că așa va fi. Și Dumnezeu știa asta. De aceea, în fața cerului, a îngerilor și diavolului a putut spune : ” Ai văzut pe robul Meu, Iov ? Nu este nimeni ca el pe pământ ! “
Ce cred ? Tu ce crezi ? În cine te încrezi ? În îngeri ? Sau ca și mine, arzi de dorința să te-ntâlnești cu Împăratul ? Față în față ! Să Îi vezi ochii. Și să poți vorbi la nesfârșit cu El ? Vrei să-L auzi lăudându-Se cu tine : ” nu este niciunul ca el pe pământ ” ?
Carmen Motora
