” Domnul este Păstorul meu : nu voi duce lipsă de nimic .”
David marele împărat dar și păstoraș priceput și iubitor, vrea să spună ceva anume. Zi de zi cu oițele lui , le observă clătinarea, dependența și mai ales lipsurile. Lipsurile oițelor devin povara păstorului. Asta vrea să ne spună păstorașul David. Păstorul face din lipsurile oițelor, preocuparea sa. Așa că ele nu mai duc lipsă de nimic.
Cea mai mare lipsă a oițelor dar și a noastră, este lipsa de apărare. Fiarele sălbatice le pândesc din umbră. Dușmanii chicotesc răutăcios rânjind sălbatic chiar în apropiere. Oițele nu au nicio șansă. Sunt lipsite de apărare. Sunt pradă sigură. Însă păstorul știe asta. Să le apere e grija lui. Păstorul nostru ne e scut și cetățuie ! El ține piept dușmanului feroce. Lipsa asta a noastră e luată în Mâna Lui !
Oițele nu se pot orienta. Nu au acel simțământ de orientare. Nu se pot îndrepta sau porni către pășuni grase sau izvoare limpezi. Picioarele lor blănoase le duc în rătăcire. Lipsa asta le poate aduce pieirea ușor. Dar păstorul le călăuzește ! El merge înaintea lor și ele recunoscătoare îl urmează. Păstorul nostru ne este călăuză, orientare, ghid spre binecuvântare ! El ne e înainte întotdeauna. Trebuie doar să Îi auzim Vocea și s-o urmăm.
Orice oaie are nevoie de pășune verde. De hrană bună, grasă. De apă rece și proaspătă. Bunăstarea ei depinde de asta. Și cum le-ar putea găsi dacă nu are orientare, dacă dușmanii o urmăresc ? Lipsa asta ține viața ei în sine. Păstorul însă o duce la cele mai bună pășuni cu iarbă grasă. La ape minunat de limpezi și bune. Păstorul nostru ne dă hrană proaspătă și apă rece răcoritoare. Pentru suflet ! Dar și pentru trup ! În fiecare zi !
Oițele nu pot trăi decât în turmă ! Nicio oaie nu e fericită singură. Au fost create așa. Lipsa asta ține în sine fericirea oilor. Păstorul știe și asta. Turma sa bine păzită este întregită și în siguranță !
Și tu ca și mine, am fost creați să fim fericiți în ” turma ” Lui !
Singuri ne ” stingem ” ușor ! Împreună devenim de neînvins !
Pentru ” turma ” Lui, Păstorul a plătit un mare preț : viața Sa !
Așa stând lucrurile, pot spune și eu ca și păstorașul David :
” – Domnul ESTE Păstorul meu, nu voi duce lipsă de NIMIC ! ”
