Frunzișul verde al pomului are o taină. Rodul lui îmbelșugat ascunde un secret. Căldura îl toropește. Îl seacă de vlagă. Ar vrea să îl nimicească. Anul secetei îl vrea sterp, uscat, fără rod, singur și nefericit. Îl vrea mort în secetă. Și totuși e tot verde! Plin de rod! Dăruind bucurie, răsfăț, binecuvântare! Care e taina lui?
Rădăcinile lui întinse spre râu! În adânc se duce o luptă. O căutare. A lui. Și se vede în afară. Rădăcinile încăpățânate și tenace străpung pietre, glie, bolovani, nisip, să ajungă la volbura și răcorirea râului! Ele țin frunzișul verde, proaspăt, înmiresmat și doldora de rod! Lupta lor cu tina fac pomul frumos pe dinafară!
Ceea ce suntem pe dinăuntru va deveni verde sau nu pe dinafară!
Căutările noastre după singurul Râu cu apă tocmai bună pentru noi, ne vor face să fim verzi, plini de rod. Nimeni nu poate bănui luptele noastre. Nimeni nu ni le numără. Doar Râul ne știe. Râul ne așteaptă întotdeauna. Și așa devenim frumoși, frumoși de tot, cu rod bogat!
Dumnezeu ne adapă ” rădăcinile”!
Ieremia 17:7,8
Carmen Motora. autor
