Zilele pot fi grele. Ai de dus adesea poveri. Poverile îngreunează, fură tihnă, rănesc umerii. Poverile te apleacă în jos și nu mai poți vedea ciocârliile zburând voioase în văzduh.
Poverile… Ei… cine nu le cunoaște? Cine nu le simte? Cine nu plânge sub ele?
David vrea să ne cânte un cântec primăvăratic: Dumnezeu ne poartă zilnic povara! Harpa lui David îngână duios ridicarea poverilor de pe umerii noștri însângerați de greutate, de către Domnul, Păstor milos și plin de grijă, pentru oițele Lui.
Binecuvântat să fie Dumnezeu, Acest Dumnezeu, care zilnic ne ușurează, ne scapă, ne unduiește în bucuria că suntem ai Lui! Glasul lui David răsună peste veacuri.
Și eu l-am auzit. Și cânt și eu tot așa tare, cât mă ține gura:
” Binecuvântat să fii Tu Doamne! Tu care zilnic îmi porți poverile! Tu care mă faci să pot privi Cerul și Împărăția, cu bucuria mântuirii!”
Ps. 68:19
