Credință cât un bob de muștar

by Carmen Motora
0 comment

Matei 17 :14-21

Un tată imploră ajutor. În genunchi ! Pentru fiul lui.
Care dintre noi nu ar fi făcut la fel pentru copilul său ? Care ?
” Doamne, ai milă de fiul meu !”
Un fiu chinuit și aruncat noaptea când în foc, când în apă. Somnambul. Inconștient în somn. Stăpânit de un duh rău.
Isus ascultă. ” L-am adus la ucenicii Tăi, și n-au putut să-l vindece. “
Pe Isus îl doare asta.
Ceartă demonul și-l scoate afară. Copilul e vindecat !
Întrebarea atârnă între cer și pământ, ca un cârlig al firii : ” Noi de ce n-am putut ?”
Isus știe de ce. Îl doare că știe. Îl doare că trebuie să răspundă.
Și răspunde cu-alint :” Din pricina puținei voastre credințe. ” Și ochii Lui sclipesc de durere și iubire.

Cu o credință cât un bob de muștar poți muta un munte. Poți orice. Oricând și oriunde. Asta învață Isus ! Cât un bob de muștar. Atunci pentru a muta un duh dintr-un copil câtă credință se cere?
Isus știe… și eu știu… și tu.
Dar doar atât poate spune : ” din pricina puținei tale credințe…” și eu plângând ca și tine știu că-i muuuult mai mică ca un bob de muștar.
” Noi de ce n-am putut ?”
El știe că ” noi ” niciodată nu poate. Doar un ” noi” topit în El. Și un bob de muștar ca credință !

Ce munți vrei să muți ? Ce poveri ? Ce dureri ?
Și eu ca și tine știu că ” noi ” n-am putea niciodată. Dar Isus poate orice. Oriunde și oricând. Doar atât caută : un bob de muștar drept credință a noastră !

Carmen Motora

Related Posts

Leave a Comment