David trăiește durerea ce îi sfârtecă inima. Și ființa toată. De data asta, David nu mai poate doar să se roage. Nu. Strigătele lui de durere se ridică în sus și bat la ușa Împărăției cu toată forța durerii. Strigătele lui stau proptite de Cer să fie auzite de Dumnezeu.
David își înalță durerea fără vorbe. Sunetele ce poartă agonia lui, străpung Cerul. Rugăciunea lui David devine apoi ca o ploaie după nenumărate tunete: liniștită, vărsând durerea toată, deșertând-o pe de-a-ntregul Cerului.
David a cunoscut multe dureri. A gustat o sumedenie de amărăciuni. De data asta însă, durerea e la capătul durerilor omenești: trădarea fiului lui, i-a făcut inima praf. Nevoit să fugă în necunoscut, pe neașteptate, David simte că toate vor să îl facă țăndări.
David strigă cât poate la Dumnezeu. Se chircește de durerea sufletului. Înalță rugăciunea tot la Dumnezeu, Același de când îl știe. Totuși în miezul durerii, în focul mâniei și răutății fiului său, el, David spune gingaș și grozav: ” Căci Tu ești un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmașului.”
Singura nevoie a lui acum, era de a se adăposti. De a găsi un locșor ferit unde să se poată ascunde, de toată urâciunea de pe urmele lui, de toată ura fiului său, de tot amalgamul de sentimente din inima lui. Un loc unde să își tragă sufletul. Un loc unde să fie alintat ca un copil rănit.
David îl găsește pe Dumnezeu, acel loc de adăpost. El nu emite judecăți. Nu se plânge de situație, nu cere răspunsuri, nu așteaptă nimic altceva decât, adăpostul! Și acela e doar Dumnezeu!
În exil, pe fugă, umilit, trădat de copilul lui, abandonat de mulți, fără resurse, pierzând multe, David caută doar locșorul unde să își odihnească inima și mintea, unde să poată sta ferit de răutatea omului, unde să știe că nimic din toate acestea nu îl pot atinge. David îl caută pe Dumnezeu. Singurul adăpost! Unicul loc ferit și păzit de oștile Cerului.
Tu ce faci cu durerea pe care o ai?
Unde îți cauți un locșor de tihnă, unde să fii ferit de agonia lumii și să simți mângâieri fără asemănare?
Cum se aud strigătele tale? Se aud Sus în Împărăție?
Doamne, Tu ești adăpost pentru mine!
Și când e zi și când e noapte!
Ps. 61
