Să nu crezi că nu ai dușmani! Unii se declară pe față, alții te” îmbată” cu vorbe dulci iar alții sunt șerpi înfocați ascunși în blănițe de oaie. Ar vrea să behăie dar când colo sâsâitul de șarpe îi dă de gol.
Dușmanii sunt întruchiparea Dușmanului nostru. Și vor fi cât timp există Dușmanul lumii și al lui Dumnezeu.
Că avem dușmani, e sigur. Și mai sigur este că dușmanii noștri produc mânie lui Dumnezeu. Mânia asta se răzbună. Nu noi trebuie să ne răzbunăm! Tatăl nostru are ac pentru fiecare cojoc! Așa îl onorăm pe Tata: lăsăm dușmanii noștri în grija Lui.
Dar ce putem face totuși?
Să grămădim cărbuni aprinși! Tocmai în capul lor. Cărbunii aprinși ard. Fierbințeala lor pătrunde locul unde sunt puși. Pe capul dușmanilor, arzând, vor pătrunde în mintea și gândurile lor. Toată ziua se vor gândi la grămădirea noastră. Cărbunii le vor înfierbânta mintea dar și inima rece ca piatra.
Dă apă dușmanului tău. Dă-i pâine proaspătă. Dă-i bucurie și blândețe. Dă-i veselire din Împărăție! Dă-i bucățele de Cer, în loc de ură. Frânturi de Împărăție, în loc de răzbunare. Cărbunii din Împărăție îl vor aprinde. Pe dinăuntru! Îl vor face să suspine după iz de Împărăție!
Nu întoarce rău pentru rău. Nu întoarce față de dușman către dușmanii tăi. Întoarce față de Împărat tronând peste tot. Întoarce cărbuni aprinși ce distrug ura cea mai adâncă.
Răul va vrea să te biruiască. Întotdeauna. Prin orice cale. Dar mai ales prin dușmani. Nu te lăsa biruit. Tu poți birui prin binele Mare! Prin Tata poți birui orice dușman! Cu El! Și va mirosi a cărbuni încinși toată dușmănia lor!
Romani 12: 17-21
