Să fii uitat pe undeva, afară… Uitat de toți. Legat. Abandonat și singur. Departe de Isus. Nefolositor. Umilit și respins. Și pe deasupra, să fii… un măgăruș. Nici măcar un măgar călit cu poveri.
Și totuși să auzi pe Isus : ” Am nevoie de el ! ” Ba chiar să trimită după tine.
Să fii ales. Și adus la El. Dar mai presus de orice, să fii cel ce -L poartă pe Împăratul împăraților printre osanale. Să calci pe haine aruncate și să simți ” povara ” comorii purtate…
Poate fi o minune mai mare ca asta ?
Și uitându-mă în mine, mi-am răspuns : da ! Este !
Marcu 11 : 1-11
Carmen Motora
