Ești Lumina care orbește umanul, Sărman, tăcut și hain. Ești sublimul ce-alintă firescul, Nefiresc, răsărit și adânc. Ești culmea ce doare, În dorul…
Ești Lumina care orbește umanul, Sărman, tăcut și hain. Ești sublimul ce-alintă firescul, Nefiresc, răsărit și adânc. Ești culmea ce doare, În dorul…