Măsoară-ți cuvintele, trăirile, privirile, doinele sufletului, cu măsura dreaptă a Duhului. Nu a duhului tău, ci a Duhului Lui. Așa croiala sufletului va deveni asemănătoare Împărăției iar lacrimile ce curg vor avea gustul dulce al depunerii armelor eului, în favoarea Țării de Sus.
Nu cântări crâmpeiele prin care treci, ale vieții, cu cântarul tău. Măsura ta, poate fi măsluită de dorințele tale lacome de tină. Cântărește cu măsura dreaptă a Duhului, curată, proaspătă, măsurând ființa ta, cu greutate de Cer.
Nu te îndepărta de șoaptele Duhului Lui. El îți vorbește ușurel despre cum poți deveni petec de Cer chiar de ești încă țărână.
Nu te teme să mergi pe Mâna Lui. A Împăratului. Limba Lui în cuvinte de Duh, te va purta printre toate furiile lumii și vei câștiga, strălucirea unică, splendidă, minunată ce nu se găsește pe pământ.
Crește cu măsura Duhului, nu cu anii firii tale. Lasă firea să se pipernicească, în timp ce cântecul Duhului, va răsuna tot mai clar și mai răspicat, în tine. Când tu scazi, El crește.
Trăiește împotriva lumii. A lucirii ușoare. A prea puținului trâmbițat ca și spic îmbelșugat.
Trăiește ca copil de Cer, îngânat totdeauna cu șoptirile Duhului, făcând pași către Împărăție!
