Știți de ce noaptea poate fi un bun sfetnic? Fiindcă așa cum înțelegi adevărul în liniștea nopții, nu îl poți pricepe în forfota zilei. Liniștea nopții are un ecou mai mare de Cer și mult mai mic de țărână.
Azi noapte din cauza ne-somnului, gândurile m-au legănat prin câte binecuvântări am. Am priceput cu bucurie că Dumnezeu mi-a împlinit încă o rugăciune mare, pe care o fac spre înalt, de ceva vreme. Dar a durat. Timpul lui Dumnezeu e altul și el nu înseamnă teroarea unei întârzieri fără rost ci doar migala Lui, potrivirea tuturor “pieselor”, așezarea lor perfectă, ca să iasă o imagine grozavă, un răspuns desăvârșit.
Ca să pot pricepe mai bine asta, mi-a amintit Dumnezeu de o trăire din anii tinereții mele. Eram studentă la Iași, dar făceam naveta zilnic între casa mea și facultate, asta însemnând 4 ore de mers zilnic cu trenul. Un timp pierdut dacă auzi. Pentru mine însă nu era pierdut. În acest timp am făcut nenumărate lucruri: am învățat, am gândit la viața mea, am vorbit cu Dumnezeu, am împletit, am realizat o sumedenie de lucruri necesare.
Printre multe lucruri, am împletit, cu o răbdare de fier, un palton grozav. Gerurile erau mari și alte posibilități nu erau, să pot avea un palton de lână, călduros, pufos, care să îmi țină de cald, până ajungeam acasă, noaptea târziu. Am cumpărat un fir de lână gros, andrele pe măsură și am început tacticos să împletesc, pe bucăți, acest palton. Mulți m-au descurajat sau au zâmbit neîncrezător când au auzit ce vreau să fac. Totuși am continuat. În fiecare zi țesătura se mărea și cuprindea în ea, visurile mele, dorințele mele, bucuriile și dăruire mea. A durat ceva timp. Dar odată terminate bucățile, mama le-a asamblat și a adăugat un dos și o vatelină subțire. A ieșit un palton splendid. Toți îl admirau și vreau să vă spun că eu nu am mai îndurat frigul.
Cam așa este și cu unele rugăciuni ale noastre. Noi le înălțăm, Dumnezeu le aprobă și se apucă de “împletit”. Timpul se scurge încetișor și adesea suntem ispitiți să credem că ne-a uitat Dumnezeu. Însă El, cu “andrele” potrivite, cu un “fir de lână” grozav, împletește răspunsul. Timpul e cheia Lui la ceva peste măsură de bun, să nu ne mai fie “frig”. Să fim încălziți de bunătatea Lui.
Când ne răspunde, când “paltonul” va fi gata, toți vor fi uimiți de așa frumusețe iar noi vom fi copleșiți de binecuvântare! Iar răspunsul Lui va purta toată mireasma Cerului, toată bunătatea Lui, toată gândirea Lui la noi!
Așa că, continuă să te rogi! Nu abandona! Nu renunța să trimiți cererile tale în Sus!
Dumnezeu nu stă degeaba! El potrivește lucrurile, timpul, oamenii, locurile și te va surprinde cu răspunsul Lui.
Cere și ți se va da! Continuă să o faci și când cei mai mulți renunță!
Matei 7:7
