M-a cucerit în gânduri, Ana care se ruga la Templu, însă rugăciunea ei, trecea limita normalului și devenise la o primă vedere beție.
Preotul Eli vede ceva nemaivăzut: timp îndelungat, nemișcare. Femeia asta doar buzele și le mișca. Ambele lucruri: nemișcarea, cât și vremea îndelungă, însemnau pentru ochi omenești, beție. Fiindcă beția, pune stăpânire pe mintea omului și pe funcțiile lui motrice, adică omul intră într-un fel de delir, unde mintea lui e captivată de ceva și stă locului, o vreme multă.
Pentru ochi de Sus însă, beția asta nu era altceva decât, o discuție grozavă cu Împăratul, o vărsare de suflet îndurerat așa mult, că mintea refuză să mai gândească ca țărâna, iar liniștea Cerului plină ochi cu răspunsuri ce alină rănile sufletului, e așa mare, încât te țintuiește locului, până auzi îngânarea Țării de Sus, până prinzi cu mintea dulceața unică cu fior de îngeri, gata să facă ce Dumnezeu, poruncește!
Preotul Eli vede doar buze ce se mișcă și vremea îndelungată în rugă. Astea două lucruri pentru el sunt străine. Așa că le pune pe seama beției. Omul acesta ar fi trebuit să recunoască semnele astea care bat la poarta Cerului cu disperare, care strigă Sus fără ca jos să se audă ceva. El ar fi trebuit să simtă beția sufletului. Ar fi trebuit să fie familiarizat cu beția asta. Însă el era familiarizat mai mult să stea pe un scăunel, la Templu. Ușurel de tot, scăpase din mână și educația fiilor lui.
Superficialitatea lui era aducătoare de mână prea largă pentru sine și ai săi. Judecata pentru Ana era tocmai din altă cumpănă, străină lui.
În timp ce preotul Eli judecă ceea ce nu știe, deși ar fi trebuit să știe, fiii lui, decad. Ana însă gustă adevărata ” beție” iar fiul ei promis, este binecuvântat încă înainte de a fi plămădit în pântecele ei. De aceea, fața ei, nu a mai fost aceeași, plină de tristețe. Beția de suflet, face bine sufletului dar și trupului.
Timp îndelungat…
Doar buze care se mișcă…
Plâns…
Vărsare de suflet la buza Împărăției…
Față care nu mai este aceeași…
Binecuvântare promisă doldora…
Tu recunoști “beția” asta?
Sau poate ca și preotul Eli, o judeci, o condamni sau și mai trist, ești cumplit de străin de ea?
Dumnezeu, marele Dumnezeu, unicul Dumnezeu, vrea să trăim într-o continuă astfel de ” beție”! Una care te duce în Sus și te face una cu Cerul! Iar firea veche, se pierde în așa multă miresmă de Împărăție!
1 Sam. 1:9-18
