Gândurile… gândurile negre ne dau năvală. Din zorii zilei sau pentru cei mai mulți, în liniștea nopții, alungând somnul dulce.
Frământarea lor neomenească, pentrucă ele sunt înfierate de Dușmanul Întunericului, coboară aproape pe neștiute, la inimă. Inima rămâne fără pază, fără liniște, fără puterea să trăiască ușurel.
Un singur lucru trebuiește! Un singur lucru poate ocroti gândurile, inima, ființa toată!
Pacea lui Dumnezeu! Unică, peste orice pricepere sau iscusință omenească, fără măsură, fără judecată, minunată, grozav de înviorătoare, dulce și aducătoare de somn dulce, ca de prunc.
Ce trebuie să fac? Un singur lucru: să vorbesc cu Împăratul! Să îi înșiruiesc Lui, temerile mele copilărești, să îi descriu teama ce îmi dă târcoale, să îi povestesc zbaterile ce îmi decolorează liniștea și fac prea adânc hăul dinăuntrul meu.
Să îi mulțumesc că stă de vorbă cu mine și are aceeași putere în Univers dar și în hăurile mele!Că poate schimba lumea dar și piezișele mele gânduri care fac din liniștirea mea, o prea copilărească rotire ce fură tot ce e bun.
Atât!
Din această clipă, Pacea Lui, păzește! Războiul ia sfârșit. Dușmanul e pus cu botul pe labe. Gândurile sunt filtrate cu cântar de Sus, drept, real, matur, bine acordat cu ceea ce va veni. Nicio himeră nu mai zburdă prin mintea mea, fiindcă ea devine pajiștea mea, cu Păstor înainte. Iar inima se înviorează, respiră unica mireasmă de neconfundat, a Vieții.
Nu lăsa gândurile zdruncinătoare să îți invadeze ființa! Poți schimba destinul tău: din frământare în noapte, dulce țopăială copilărească fără grijuri în zi!
Doar să vorbești cu Tata! Să te despovărezi înaintea Cerului, gata să îți dea la schimb, dulce liniștire!
Filipeni 4:6,7
