Să știți, minunile nu ne sunt date doar să le admirăm. Ci să le trăim!
Minunile sunt acele bucățele de Cer, răsfirate încetișor peste noi, în vremelnica noastră trăire. Dumnezeu le coboară în calea noastră să respirăm încă de pe acum Împărăția, să nu uităm câtă splendoare poate avea El și să putem ușor traversa furia lumii încleștată adesea în jurul nostru, gata să ne fure bucuria și liniștirea.
Minunile se recunosc ușor: au miros de Cer, răsărit altfel decât răsăritul nostru, surprind ființa, cântă totdeauna într-o gamă diferită de a pământului și burdușesc ființa cu o bucurie nebună, asemenea îngerilor. Și durează chiar și 31 de ani. Ei o astfel de minune, dintre multe primite, este și căsnicia noastră.
Noi doi și întâlnirea noastră a fost doar lucrătura lui Dumnezeu. Doi oameni tare diferiți, aduși împreună, unul din vest și unul din est, unul dedicat Împărăției de la un job bun din CFR iar celălalt renunțând la o carieră frumoasă de profesor, pentru slujba Împăratului, amândoi umblând zi de zi, doar prin har, amândoi socotind anii nu prin trecerea lor ci prin rodul adus, ce poate fi, decât o minune?
Calea lor plină ochi de opreliști, de atacuri, de “vifornițe”, de “furtuni”, a fost totdeauna și este, doar biruință de Sus, doar putere peste orice neputință, doar minunată eliberare de sub puterea vrăjmașului.
O căsnicie bună, frumoasă, grozavă, este și rămâne, o mare minune a lui Dumnezeu, făurită aici, să ne dea de gândit, tocmai cât poate face El, cum poate face, când și cât de mult se poate răsuci Cerul să ne îmbuneze ființa, mersul și viața.
Doamne, îți mulțumim că ne ești minunea traiului, a căsniciei, a călătoriei, totdeauna. Și în mijlocul celor mai mari și mai grele lupte din umbra întunericului!
De fapt, Doamne, Tu ne ești minunea de azi, de ieri și de mâine, orice ar veni!
Noi suntem doar umbra minunii Tale, că ești același Tu! Mereu!
