Mie îmi place mult matematica. Și logica. Ambele sunt exacte, rigide, de neschimbat dar și de necontestat.
Matematica lui Dumnezeu însă sfidează matematica noastră. O bate de departe. Logica lui Dumnezeu sfredelește logica umană, doar ca să facă bine ființei omenești, să dărâme izvodirile minții mele, să răstoarne pornirile lațului ” vânătorului”! Tocmai de aceea credința pare de departe o nebunie!
Unu-al lui Dumnezeu, acel unu nu cu valoare mare, este mult mai mare decât o mie! Sau ca să rămânem gură-cască de socotelile Împăratului, unu este mai mare ca zece mii!
Wow! Ce socoteli unice! Sfidătoare de dram de gândire omenească!
Da, Dumnezeu, mi-a spus azi, să socotesc cu matematica Lui, calea mea. Să număr ocrotirea Lui cu logica Lui, fără logica mea.
Acel unul care stă sub ocrotirea Lui ba încă se odihnește încetișor, fără grijuri, la umbra Lui, este pentru El, de valoare mult mai mare ca cei o mie sau zece mii, de lângă el, cei răi, gata să-l distrugă. Preocuparea Cerului, migala Împăratului, este doar acel unul singur!
O mie, zece mii ai “Vânătorului”, devin carne de tun, pentru strălucirea mea, când stau sub ocrotirea Lui. Aceștia sunt făcuți bucățele, pentru liniștirea mea.
Pentru Tatăl meu, eu sunt singura preocupare, singurul dor de bine, singura grijă în Împărăție!
Stai sub ocrotirea Lui!
Învață să te odihnești la umbra Lui!
Matematica lui Dumnezeu îți garantează bucuria aceea unică de copil de Cer!
Credința ta tare, nebunie pentru pământ, pune tot arsenalul Cerului în mișcare!
Continuă să crezi în Tatăl tău!
Chiar și când vezi alinierea lângă tine, a o mie din forțele ” vânătorului”! A zece mii chiar!
Ps. 91: 7
