Nu te teme să cânți, când nimeni nu măi cântă.
Nu te teme să râzi, când totul te îndeamnă să plângi.
Nu te descuraja să stai la pământ, răpus de furtuni. Tu ești destinat liniștirii peste orice val înălțat peste tine.
Nu te uita la ce nu poți. Privește la ce poți deveni.
Nu privi țărâna, privește răsăritul zilei, Cerul plin de ciocârlii fără grijuri. Nu fi unul plin de prea mult “nu mai pot”, alege să faci pași peste ape la Mâna întinsă ție. Nu te teme să fii împotriva vâltoarei lumii, tu trebuie să fii unic, proaspăt, de dincolo de zare.
Nu te uita la cei neputincioși, plângând-și de milă. Vei deveni unul în mulțime. Privește la Tatăl tău care te veghează și nu dormitează. Așa vei fi cunoscut pe Pământ, în Cer dar și Întuneric.
Nu lăsa Lumina să îți fie slabă pâlpâire, nu vei putea desluși calea. Fă din Lumină, Soare tare la amiază. Vei putea păși peste șerpi și scorpii.
Nu asculta nemulțumirea ghemuită peste tot, unde privești. Ascultă mulțumirea iscată în chiote de îngeri ce dă gust fiecărei zile.
Nu te lăsa oprit din drum. Mulți vor să o faci. Drumul tău însă e bătătorit zilnic de Dumnezeu, ce Își suflecă mânecile pentru binele tău.
Nu pleca în iureșul zilei fără să guști chicoteala cu Tata. Stai de vorbă cu El, apoi ziua ta va deveni plai de poveste de pe alt tărâm.
Fă din Dumnezeu, Păstorul tău. Fii oița ce nu poate țopăi fără toiag și nuia. Fii oița care “behăie” plină de bucurie în pășuni liniștite, unde El te duce.
Fii zi de zi, “oița” zburdalnică a Marelui Păstor!
PS. 23
