Dacă trăiești azi, e semn că trebuie să strălucești lumii, ceva din minunăția Tatei. De trăiești încă o zi, nu e nici datorită ție sau dietei tale, sau a condiției tale fizice. Nu e nici măcar datorită avântului tău încăpățânat sau a tinereții tale. Nu.
Ziua de azi e ocazia să faci ferestruică în Cer pentru pământ. Să răsucești Lumina sfredelitor în întunericul dens din jurul tău. Timpul acesta e socotit în Împărăție bine de tot ca Har ce ți se aprobă. Ca îmbiere de miresme gata să explodeze aici jos.
De respiri și azi o faci doar pentru că Împăratul a aprobat din cap încă o zi în care să Îl vezi, să Îl cauți, să Îl admiri și să nu taci, deloc! Ci să povestești tare cât bine ți-a făcut, câtă durere ți-a luat și câtă bucurie poate făuri înăuntrul tău, Cerul!
Dă-i lui Dumnezeu cea mai bună parte a zilei, cea mai odihnită poposire cu El, cel mai netulburat timp. Nu pe fugă. Nu în goana gândurilor, a urgențelor. Stai ușurel, pe îndelete la taclale cu Dumnezeu, care îți este Păstor, Prieten, Tată, Ascunziș, Scut, Putere, Ridicare, Înmiresmare, Bucurie și Biruință!
Alții ar vrea să mai aibă măcar o zi în care să simtă revărsarea Tatei aici jos, începând cu ei. Și nu mai au…
Tu mai ai încă o zi în care să arăți luminarea fără asemănare de Sus. Bucuria peste măsură peste orice ar veni. Tămăduirea sufletului peste orice rană adâncă.
Nu pierde ziua de azi!
Nu lăsa ziua să treacă, fără să miroși tare a Împărăție! Fără să cânți cu ființa ta, măcar o notă duioasă, despre Tatăl tău!
Fă din zilele tale o dulce armonie despre Dumnezeu!
