Autoînvățarea rămâne cel mai bun dascăl.
Disciplinarea e grea, tenace, de lungă durată, cu multe obstacole. Disciplinarea sinelui, a eului veșnic plin de dorul lumii, este o bătălie care trebuiește câștigată.
Una din disciplinele sinelui este zeciuala. Da. Și eu am fost uimită de metoda asta. Însă ea, zeciuiala, te învață să te temi întotdeauna de Dumnezeu. Să depinzi de El. Să știi că nu tu faci Cerului vreun hatâr cu ceea ce dai, ci ție ți se face cel mai mare bine, știut în Cer dar și pe Pământ.
Știu mulți vor spune că zeciuala este străveche, depășită, abolită. Nu. Zeciuala rămâne nu doar o dărnicie ci o curată formă să te înveți să te temi cu respect, de Dumnezeu.
Zeciuala nu avea ca nerespectare, pedeapsa. Nu. Dar odată trăită, aducea peste om revărsarea Cerului cu binecuvântări, cu nemiluita!
Zeciuala nu e numai din banii câștigați. Ea înseamnă și timp, efort, talent, tot ceea ce ai și deții. Tot ceea ce ești.
Zeciuiala nu te sărăcește! Te îmbogățește cu binecuvântări necunoscute, nedibuite de mintea omenească!
Așa că, atunci când ți-ai câștigat bănuții, pune zeciuala deoparte pentru Domnul. Dar nu cu părere de rău. Nu cu strângere de inimă. Nu privi banii ca fiind ai tăi și de acolo dai lui Dumnezeu. Nicidecum. Banii sunt ai Lui, El îți dăruiește har să poți munci, putere, sănătate.
De vrei să guști belșug, bucurie, să fii binecuvântat în toate, învață să te temi de Dumnezeu și prin zeciuială.
Cine este zgârcit pentru Dumnezeu și Cerul rămâne zgârcit pentru el. Cine dă cu bucurie și teamă, știe că Dumnezeu e deasupra lui și tot ce are, este Harul atârnat din Cer, mereu asupra lui.
Teme-te de Dumnezeu!
Verifică-ți zeciuala!
Fă din tine o zeciuială de bucurie Împărăției!
Deut.14:22-23
Mal.3:10
