Când primăvara nu e primăvară…
Uneori dăm de câte o primăvară care seamănă mai mult cu iarna.
Azi întorcându-ne seara de la Havârna, vremea voia parcă să ne spulbere bucuria zilei. Bucuria slujirii. Fulgii mari , învăluiți de un vânt rece, doreau să vedem răceala lor, iarna din ei, înghețul, gerul.
Cumva m-am întristat pentru cireșul nostru frumos înflorit. Ramurile lui splendid ornate cu flori albe, delicate, parfumate grozav, vor simți iar asprimea gerului în noaptea asta.
Gândurile zburau la cireșe pierdute…la pagube, la fructe risipite de ger. Dar apoi deodată m-a mângâiat un gând binefăcător: totul este in Mâna Tatălui meu, și fructele și florile firave și fulgii acestea neastâmpărați ca niște copiii alintați!
Ah ce bine să știi că nimic nu se întâmplă fără aprobare din Împărăție! Liniștirea asta mi-a făcut bine grozav: nu putem face nimic, dar Dumnezeu poate tot.
Așa că, atunci când primăvara nu e primăvară, poți doar să te rogi și să ai încredere în Tăticul tău! Florile pomilor sunt grija Lui, cireșele gustoase sunt treabă de Dumnezeu, iar fulgii și gerul, sunt supușii Lui, nicidecum niște răzvrătiți, scăpați de sub control!
Când primăvara nu e chiar primăvară și în viață, ai încredere în Cel mai mare specialist al Vieții, în Creatorul ei!
Liniștește-te. Roagă-te. Ai încredere în primăvara Lui!
