De câte ori încheiem un contract, citim cu atenție sau nu textul. Obositor poate, dar bine pus la punct.
Scrisul se derulează pagini întregi și trebuiește citit pe îndelete, să poți semna, fi de acord. Câteodată însă ajungi la un mic asterix, ce te trimite în josul paginii. Cu scris abia vizibil, cu litere minuscule aici jos, asterixul impune o grămadă de condiții, cereri.
Ai crede că un asterix, două sau mai multe sunt fleacuri și pot fi trecute cu vederea. Ele însă pot fi acel “cui al lui Pepelea” care deși sunt mici, pot aduce mari pierderi.
Cam asta facem noi creștinii. Adesea. Unii din noi. Trăim prin Har. Călăuziți de Duhul cel proaspăt și Viu. Dar de-a lungul “contractului” de Copil de Dumnezeu, noi oameni de lut, mai adăugăm cum vrem, “citate” de Lege. Puse bine, cu țintă. Cu ascunziș.
Și poate că nici ăsta nu ar fi cel mai rău lucru. Dar printre cererile noastre omenești, tipizate tare, mai strecurăm și câte un asterix micuț. Acesta în “josul paginii” înșiruie legile noastre țintuite mai tare ca Domnul nostru pe cruce.
Pretențiile noastre egoiste și ne-cerute de Domnul, aduc în plus greutatea poverii, urâciunea firii, egoismul nostri pitit bine sub false bune intenții.
Cam asta e ceea ce facem noi. Și continuăm a crede că suntem sfinții Lui. Puși deoparte pentru Împărăție. Mântuiți de Domnul dar fără “asterixuri”, cum facem noi, altora.
Uităm însă un lucru mare: slova ucide! Doar Duhul dă viață.
Dogmele noastre, tiparele noastre, impunerile noastre, nu numai că obosesc, dar ucid. Da ucid,cu mici “asterixuri”.
Slova, legea noastră ucide fiindcă ea are de a face doar cu exteriorul. Pune bariere, înalță ziduri, face șanțuri doar pentru trup. Sufletul însă rămâne la fel de neatins, la fel de setos, la fel de trist.
Doar Duhul, Duhul Tăticului nostru, dă viață adevărată! El atinge sufletul, îl schimbă, îl alintă, îl face bucată de Cer! Fără asterixuri ascunse!
Doamne, știu că te întristează legile noastre, adăugate mereu la Harul Tău bogat, deplin, curat și bucșit de Viață!
Doamne, te rog, ne iartă pentru nebunia noastră de “creștini”, de a împovăra mântuirea, de a îngloda Bucuria, de a pune piatră de moară Cerului!
” Căci slova omoară, dar Duhul DĂ VIAȚĂ “
2 Cor. 3:6
