Cine nu se teme de rău?
Răul se poate ivi oricum, oriunde și în orice vreme. El scotocește adâncimile durerii, sfredelește urâciunea fără acorduri de liniștire, înfundă cărarea păcii și întrerupe calea bucuriei, acea dulce cale, mirosind a Păstor.
Răul rânjește totdeauna răutăcios știind că face zob, frumusețea din Împărăție. Râsul hohotind în jurul nostru, al răului, ne dă fiori reci. Ne înspăimântă!
Dumnezeu, bunul nostru Păstor, minunatul nostru Tătic grozav de bun și grijuliu, ține să ne liniștească cu puterea lui imensă.
David înfiorat de atâta rău în Valea umbrei morții, schilodit adesea în suflet, de atât de multe asalturi ale celui rău, scoate cel mai duios cânt ce alunecă pe corzile harpei lui, dar și pe corzile sufletului obosit: ” Nu mă tem de niciun rău, căci TU EȘTI CU MINE! “
David știe că niciun rău nu îl poate atinge, nu îi poate fura imunitatea de Cer, cât timp, Dumnezeu este cu el!
Nu mă tem de niciun rău!
Nu fiindcă aș fi tare.
Nu fiindcă aș ști să mă descurc cu atâția bolovani pietroși în cale.
Nu fiindcă aș putea lupta cu înverșunările celor răi.
Nu că mă simt încrezătoare în puterea mea!
Nu!
Nu mă tem de niciun rău, fiindcă Tata e cu mine! În fiecare secundă răutăcioasă din Valea umbrei morții! În fiecare moment de atac, plănuit bine de dușmani!
Dumnezeu este cu mine! Nu mă tem!
Tu te temi?
Ps. 23:4
