Luca 7 : 36-50
Isus îi vedea pe amândoi. Un fariseu și o femeie.
Un împlinitor al Legii și o încălcătoare a ei. Un om cu greutate și o femeie ușoară.
Isus îi vede pe amândoi… păcătoși. Unul din ei de zece ori mai mare ca altul. Amândoi păcătoși.Niciunul nu își putea achita datoria. Niciunul. Doar El îi putea ierta. Uita datoria. Și totuși, fiecare dintre ei, vede altceva în Isus…
Fariseul vede în Isus un om. Simplu și interesant. Stârnind interes. Și atât. Nu e nici măcar un prooroc, altfel ” ar ști cine și ce fel de femeie e…”. Isus nu-i de rang mare. Și nici demnitar. Altfel, ar fi pus slugile să-i spele picioarele. I-ar fi dat sărutare de bun venit. I-ar fi uns capul cu untdelemn. Isus era doar… un om. Pentru el, un fariseu învățat. Stătea față în față, la masă, cu el.
Femeia însă, vedea altceva. Același Isus, însă alt Isus. Pentru ea, era Fiul Împăratului, venit să aducă iertare. El era ” cămătarul ” la care avea o datorie mare, mare de tot. Și El, i-o ștersese. Pe toată ! Femeia știa asta ! Și fiindcă știa, stătea înapoi lângă picioarele Lui. Nu îndrăznea să întâlnească ochii care știau tot. Și plângea. Amar. Plângea viața ei fără rost lângă Cel ce e rostul Vieții. Lacrimile curgeau fără șir. Peste picioarele Lui prăfuite de colb. Ce să facă ? Și părul ei șterse tina de pe picioarele Lui. Adusese mir. Mir scump demn de un Împărat. Pentru El. Un Împărat cu picioare prăfuite de drum. Obosite. Prăfuite pentru ea. Un ” cămătar ” ce știa datoria. Mare. Și grea.
Isus îi vede pe amândoi. Îi știe. Bine. Un păcătos mare și o păcătoasă de zece ori mai mare.
Și totuși… doar unul e iertat ! Doar unuia i se șterge datoria.
Uneia care, prin credință, vede un Dumnezeu făcut Om, prin colbul lumii, pentru a-i șterge ei datoria…
Carmen Motora
