“De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană…” – David
Nenorocirea nu e altceva decât un dezastru, care curmă bucuria, liniștea și face zob tihna. Ea nu a fost plănuită pentru noi, însă în miezul lumii, nenorocirea cântă tare și cunoscut cântec.
Nenorocirea nu e un fleac pentru suflet, peste care să poți păși repede. Sau să uiți. Ea sfredelește tot: suflet, minte și trup. Ofilește ființa așa tare, întocmai ca o brumă rece de toamnă căzută timpuriu.
De ar fi vorba de nenorocire doar arar, una ici, una colo, poate că nu ne-am teme atât. Poate nu am socoti așa tare dezastrul produs. Poate nu am plânge cu atâtea lacrimi.
Însă David ține să ne spună verde în față, că nenorocirea vine de multe ori. Nu de puține. El știe cel mai bine numărul mare al nenorocirilor tocmai de când era păstoraș la oi. Crezuse că viața de oier îi era de ajuns ca liniștire.
Dumnezeu însă, mare Păstor, avea alt plan pentru el: nenorociri la greu, multe la număr…
Este drept Dumnezeu?
Este bun Dumnezeu?
Este Dumnezeu Păstor grozav pentru noi?
De ne-am lua după aceste vorbe doar, am zice că nu.
Însă David, păstoraș dar și oiță a Păstorului lui, nu se oprește aici. De s-ar opri aici, ar ciunti Împărăția!
El continuă să spună:
” De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană,
DAR Domnul îl scapă TOTDEAUNA din ea!”
Ah David îți multumim!
Tu ai știut, ai trăit fiecare zi, ai înaintat fiecare pas, ai plâns în fiecare nenorocire, dar ai savurat faptul că marele Păstor te-a scăpat totdeauna! Totdeauna! Nu uneori. Nu o dată. Nu de cele mai multe ori. Nuuuuu. TOTDEAUNA!
Așa putem spune:
Dumnezeu este drept!
Dumnezeu este tare bun!
Dumnezeu ne este totdeauna Păstor!
Oridecâte ori vine nenorocirea peste noi, Dumnezeu are de lucru. Deschide Cerul și meșterește nenorocirea noastră. Totdeauna.
Poți cânta și tu ca și David, știind că nenorocirea va veni de multe ori peste tine, vrând să te zdrobească, dar Dumnezeu te va scăpa totdeauna din ea, făcând din nenorocirea ta, trebăluială de îngeri, puși la lucru, forfotind pentru tine?
Ps. 34: 19
